vineri, 14 mai 2010

Stam cu mana intinsa dupa pampersi

Pe langa alte cheltuieli, Guvernul a decis sa reduca si idemnizatia pentru cresterea copilului. In momentul de fata aceasta idemnizatie este fie de 600 de lei, fie 85% din media veniturilor realizate in ultimele 12 luni de munca, timp de doi ani

Unii s-au gandit sa faca un protest din acese motiv, nu li pare normal ca statul sa numai plateasca aceleasi sume. Din pacate, desi poate suna inuman, copilul e ca si o afacere: in momentul in care te decizi sa dai nastere unui copil, printre altele, pui in balanta si aspectul financiar: imi permit aceasta cheltuiala? Imi permit sa il hranesc, sa ii cumpar haine, sa ii cumpar vaccinurile si medicamentele de care are nevoie, sa ii asigur o educatie decenta? Din punctul meu de vedere lucrurile astea ar trebui sa cantareasca enorm in momentul in care cineva ia decizia respectiva pentru ca si de aceste lucruri depinde viitorul copilului, depinde ce fel de om va deveni.

In timp ce in majoritatea tarilor dezvoltate din Occident (tarii la care ne uitam cu invidie atunci cand vine vorba de salarii, de infrastructura, de conditiile de viata, etc) concediul de maternitatea este intre 2 si 4 luni, timp in care indemnizatia este una fixa, doar la noi, in Romanica, statul trebuie sa suporte aceasta cheltuiala timp de doi ani. Daca cei cu economii dezvoltate nu isi pot permite aceasta cheltuiala, tarii ca si care ne dorim sa ajunge, de ce refuzam realitatea asa cum este?

Sunt de acord ca avem politicienii incompetenti, ca avem o grava problema vis-a-vis de natalitate (avem o populatie imbatranita) dar trebuie gasite alte solutii, cum ar fi: reducerea duratei concediului de maternitatea, acordare altora benificii (scutire de la plata anumitor impozite), etc.

Din pacate asta e romanul nostru: asteapta sa i se dea mereu ceva, sa ii bage ceva statul mereu in buzunar (aici fac referire si la numarul mare pensionarii anticipate sau pe caz de boala - persoanal cunosc 3 persoane pensionate pe caz de boala din care doar unul este real). Atunci cand o sa ne schimbam atitudinea si vom incerca si noi la randul nostru sa facem ceva, abia atunci ceva se va schimba in tarisoara asta. Pana atunci...stati cu mana intinsa, poate mai pica ceva de sus.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu